Ieri am fost la Optică, pentru a-mi face a nu-mai-ştiu-câta pereche de ochelari. Cei pe care-i am acum au rezistat aproximativ doi ani vieţii grele pe care au dus-o, dar a venit vremea să-i înlocuiesc cu unii foarte, foarte, foarte şmecheri. Şi nu mă refer neapărat la rame [deşi viitorii mei ochelari sunt mov şi faini de tot], ci la lentile. Încă de când am aflat despre lentilele Optifog de la Essilor, mi-am dorit să le încerc. Planetele s-au aranjat – pentru a câta oară? – în favoarea mea şi ieri am ajuns la “magazinul de ochelari” care aduce lentilele astea speciale în Hunedoara. Read the rest of this entry »
Folosiţi creme anticelulitice?
16
May
Aşa cum cred că v-aţi dat seama, articolul ăsta li se adresează fetelor şi femeilor, pentru că încă n-am întâlnit – din fericire! – bărbaţi preocupaţi de celulită. La celulita lor mă refer, că pe-a altor femei şi eu o privesc cu o satisfacţie sadică, mai ales dacă-s celebre [nu le caut, dar navigând pe net ore întregi, mă mai "lovesc" de ele şi, din motive pe care nu le înţeleg, mă bucură]. Read the rest of this entry »
Despre sinovită
15
May
Sinovita este o boală, nu o vitamină. 
Eu am “cunoscut-o” în urmă cu aproape 20 de ani, dar între timp am cam uitat de ea şi cred că a venit timpul să scriu pe blog ce am aflat între timp. Să fie aici, că nu se ştie niciodată.
Am fost diagnosticată cu sinovită cronică la genunchiul drept în urmă cu mulţi, mulţi ani. Pentru că nu “sună” grav, nu i-am acordat atenţia cuvenită iar acum, vorba americanului, s-a întors ca să mă muşte de fund. OK, nu de fund, de genunche. De fapt, de genunchi.
Genunchii mei pocnesc acum ca o legătură de pănuşi uscate. I-am înregistrat cu telefonul, da’ va trebui să mă credeţi pe cuvânt sau să aşteptaţi să ne întâlnim, pentru că mi-e jenă să pun pe interneţi fişierul cu sunetul genunchilor mei; mi se pare că e o chestiune prea personală ca să o expun în auzul tuturor. Read the rest of this entry »
Let’s make-up, Romania!
14
May
Sau concurs de make-up pentru fete. Numai pentru doamne şi domnişoare, da?
Aşa cum ştiţi, de ceva timp am început o drăguţă colaborare cu Organique, importator de produse cosmetice certificate organic. Până la sfârşitul lunii mai, bloggeriţele din Oradea, Timişoara şi Cluj vor organiza câte o sesiune de make-up cu Organique Cosmetics, ocazie cu care fiecare dintre ele împreună cu câte şapte cititoare se vor întâlni ca să se joace cu fardurile [cam cum făceam toate în copilărie, când ne erau mamele plecate de acasă] şi să afle tot felul de trucuri de la un make-up artist specializat pe produse organice. Aşa că dacă locuiţi într-unul dintre oraşele menţionate mai sus – sau în Arad – şi vreţi să participaţi la întâlnirea cu produsele cosmetice Organique, vă recomand să urmăriţi blogurile prietene Tomata cu Scufiţă şi Corina Săftescu din Timişoara, Zăineasca şi Raluca Moisi din Cluj, Veve din Arad şi Lilişor din Oradea.
Dacă, la fel ca şi mine, staţi într-un orăşel uitat de lume sau în Bucureşti şi vă doriţi produse cosmetice de la Organique, citiţi mai departe. Read the rest of this entry »
RemembeRings
10
May
În articolul ăsta, ziceam că uneori îmi mut verigheta de pe inelarul mâinii stângi pe un alt deget, ca să-mi amintesc câte ceva. Navigând pe Pinterest din board în board, am dat peste RemembeRings, inele din cauciuc pe care ţi le pui pe deget ca să-ţi aminteşti unul dintre lucrurile următoare: Read the rest of this entry »
Caut spumă pentru păr cu fixare flexibilă
10
May
Şi degeaba caut, că fabricanţii de produse de hair-styling au făcut ei un focus grup şi-au ajuns, se pare, la concluzia că NIMENI nu cumpără nimeni spuma de păr ca să-şi aranjeze puţin părul, oamenii au nevoie de fixare ultra-rezistentă… Read the rest of this entry »
“Să nu renunţi niciodată”
09
May
Ăsta e titlul filmuleţului de mai jos. Un om care părea că a ajuns la capătul puterilor, deprimat şi aşteptându-şi sfârşitul la o vârstă la care alţii se consideră “în floarea vieţii”, a luat-o de la capăt. Şi dacă el poate, n-oi putea eu să îmi schimb cariera? Read the rest of this entry »
Alex şi-a rezolvat problema cu spaţiul
09
May
Îl mai ştiţi pe Alex, amicul meu din online care-şi căuta un apartament de 75 de metri pătraţi cu baie de 50 de metri pătraţi, unde să încapă toate produsele cosmetice ale prietenei sale, Alexandra?
Ei bine, tocmai m-a anunţat că a găsit o posibilă rezolvare a problemei. Dacă sunteţi curioşi, puteţi vedea aici ce idee genială a pus în aplicare.
The five year itch
09
May
Sunt cinci ani fara o luna de cand m-am angajat [pentru a treia oara, da' asta e din alt film] la actualul loc de munca. Cu fix patru ani mai mult decat am “rezistat” la orice loc de munca. Recordul anterior a fost de 11 luni, in rest m-am plimbat din job in job ca o albinuta, vorba cantecului. Motivul pentru care am ramas la ziarul unde lucrez acum a fost promisiunea pe care i-am facut-o sefei mele. Asta si ideea ca de la o varsta e bine sa te asezi “la casa ta”, sa-ti gasesti un post caldut si sa-ti astepti linistit pensia.
Si stai asa, pe postul ala caldut, si-ti vezi de viata ta, iar in timpul liber citesti – printre altele – tot felul de bloguri, atat ale unor oameni pe care-i cunosti personal, cat si ale unora pe care ii stii doar din online. Si tot citind, dai peste cate un articol cum e asta. Sau asta. Sau asta. Si mai gasesti articole cum e asta si incepi sa te gandesti ca decat sa iti pierzi timpul lalaind-o aiurea pe 9Gag, de exemplu, mai bine te-ai inscrie la un curs online, gratuit.
Uite-asa, incetul cu incetul, samanta de indoiala creste si se face un mic copacel. Si poate ca incepi sa te gandesti ca iti irosesti viata facand lucruri marunte care nu iti mai aduc satisfactie, ca te plafonezi, ca desi ai vrea sa inveti mai mult si sa faci mai mult, nu ai unde. Daca la actualul loc de munca ai atins pragul de sus, unde sa mai cresti? Nu mi-am dorit niciodata sa fiu redactor sef – n-am stofa de lider, n-am nici bumbac de lider, nici lycra de lider, e clar ca nu-s facuta pentru a-i conduce pe altii -, asa ca mai sus de unde sunt acum nu voi ajunge niciodata. Si gandul asta ma sperie. Ce-o sa fac, o sa tehnoredactez pagini de ziar toata viata? O sa ma joc cu fete de politicieni, o data la patru ani, o sa le decupez moacele imbuibate si o sa le pun pe un afis, langa o minciuna urata si grasa? Meh. Read the rest of this entry »
Crâmpei din viaţa de cartier
08
May
Tanti Anuţa, o femeie mică şi vizibil muncită [în fabrică, la agricultură sau orice fel de muncă fizică], la vreo 50 de ani şi cam tot atâtea kile, iese din micul magazin alimentar din cartier. Lipiţi de zidul magazinului, un grup de trei sau patru pierde-vară savurează o bere ieftină şi o poveste la fel.
Grupul de lowliferi bărbaţi aşteaptă ca tanti Anuţa să se îndepărteze, după care unul dintre ei o strigă.
- Ce faci, tu, Ană?
- Da, uite, mi-am luat pâine, că n-am bărbat.
Legătura dintre pâinea cumpărată de femeie şi lipsa bărbatului îmi scapă; bag seama că în casele în care există un bărbat, femeia nu trebuie să coboare după pâine la 9 sau 10 seara. Sau…? Read the rest of this entry »
Cocoşul care stă prea mult printre găini ajunge să cotcodăcească
07
May
Filmuleţul de mai jos pote fi şi o metaforă. Un exemplu: ca blogger, dacă îţi pleci urchea la cotcodăcelile haterilor, ajungi să fii la fel de “găină” ca ei. De-aia e mai bine să laşi găinile să cotcodăcească şi să mergi pe drumul tău. Read the rest of this entry »
Diverse [31]
05
May
- Dumnezeul hipsterilor!!!
- Din link în link, am găsit un fel de magazin online aprovizionat cu chestii pentru hipsteri
- Trecând la lucruri mai serioase, La Roche Posay a lansat campania “Bucură-te de soare și dăruiește zâmbete copiilor”, care se desfăşoară în perioada mai – august 2012 în Farmaciile HelpNet. Pentru fiecacre produse pentru protecție solară Anthelios vândut, La Roche-Posay şi Farmaciile HelpNet vor dona, fiecare, câte 1 leu pentru renovarea Sălii de Așteptare a Ambulatoriului din cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “Alfred Rusescu”.
Mouse-ul Microsoft Touch – nivelul următor
05
May
De felul meu sunt destul de conservatoare; n-am renunţat încă la mauşii cu fir [bine, la desktop am un mouse Microsoft wireless care-i fain de tot şi pe care mi l-a făcut cadou Sebi, dar la redacţie şi la laptop încă lucrez cu mauşi cu fir], nu mă grăbesc să-mi pun Windows 7 pe laptop, deşi e suficient de deştept încât să “ducă” acest sistem de operare, în general sunt mulţumită atunci când lucrurile nu se schimbă şi nu trebuie să-mi bat capul cu tot felul de gadgeturi noi şi cu felul în care funcţionează ele. Asta până când mă “lovesc” de câte un gadget nou şi nu-mi mai pot imagina viaţa fără el.
Aşa am păţit cu telefoanele. Eram ferm convinsă că o să îmbătrânesc folosind un telefon Nokia basic, pentru că nu înţelegeam necesitatea unui smartphone. De ce ai vrea să primeşti mailurile atunci când îţi sunt trimise, când le poţi vedea pe toate odată, atunci când eşti în faţa computerului? Mda, acum aproape că nu-mi mai imaginez viaţa fără smartphone-ul meu. Bine, exagerez, viaţa mea nu depinde de vreuun gadget, dar gadgeturile mi-o fac mai uşoară.
Aşa se face că atunci când cei de la Marketonline mi-au propus să testez un mouse Microsoft Touch, prima reacţie a fost: dar ce aş putea să scriu despre el? Ce poate să facă un mouse de 250 de lei şi nu poate un mouse de 20 de lei, cu fir? Ei bine, multe. Read the rest of this entry »
Alex şi baia de 50 de metri pătraţi
04
May
Ieri am avut o zi cum n-au mai fost altele. În loc să-mi fac somnul de frumuseţe de joi [după trei zile de lucru, joia sunt ca o legumă, tot ce vreau este să dooorm], am fost “detaşată” la Deva, ca să-i ţin locul unui amic care a fost internat în spital. Long story short, vorba americanului, m-am trezit dis de dimineaţă, adică pe la 12, şi mi-am luat zborul spre Deva. Ca să muncesc. 
Când am mult de lucru, dacă îmi deschid messengerul fie îmi pun statusul “busy” sau “foarte busy”, fie stau “pe invisible”, ca să nu mă deranjeze prietenii care se plictisesc. Dar chiar şi aşa, sunt unele persoane [vreo trei, vă ştiţi voi] care s-au obişnuit cu asta şi îmi scriu şi atunci când nu mă văd online. Read the rest of this entry »
Un om bolnav de Alzheimer are, pentru statul român, “handicap uşor”
03
May
Aş fi preferat să vă recomand să intraţi pe blogul Tomatei ca să citiţi ceva vesel, despre una dintre călătoriile pe care Andreea le descrie şi ilustrează atât de frumos, despre schimbările pe care le face în casă ori despre obiceiurile sănătoase pe care le-a adoptat în ultima vreme. Din păcate, de data asta vă recomand să citiţi un articol trist.
Aici e articolul în care povesteşte ultima experienţă pe care a avut-o cu comisia de evaluare sau cum se numeşte comisia lu’ peşte. Va să zică, mama ei, care suferă de Alzheimer şi nu poate fi lăsată nesupravegheată, are handicap uşor, adică nu necesită un însoţitor permanent. Asta din punctul de vedere al membrilor comisiei cu pricina, pentru că din punctul de vedere al omului care trebuie să aibă grijă de un bolnav de Alzheimer, situaţia stă cu totul altfel. Read the rest of this entry »
on 
on 
