DEWA, hârtia tuturor. Chiar a tuturor să fie? Aşa cum Eugenia era cea mai ieftină femeie? read more »
Anul trecut, am vandut camera foto Sony Alpha 100 pentru ca mi se parea ca-i prea desteapta, dar mai ales prea mare pentru ce-mi trebuie mie. Am decis s-o inlocuiesc cu Sony H50, de la care ma asteptam sa fie macar de 10 ori mai grozava decat batranul H5.
Sony H5 a fost prima mea camera foto, pe care am dat nu mai putin de 550 de euro; in 2005, era “pretul corect”. Niciodata nu voi gasi o camera foto mai buna: culorile fotografiilor sunt exceptionale, pozele macro arata superb, functioneaza cu doi acumulatori R6 (sau AA) si, in lipsa de acumulatori, pot folosi doua baterii alcaline. De vis, ce sa mai discutam. read more »
N-am mai criticat de mult reclamele de la TV, pentru că nu m-am mai prea uitat la TV. Logic. Dar când spui că nu te prea uiţi, înseamnă că te uiţi din când în când, măcar câte puţin; suficient cât să vezi de mai multe ori o reclamă la ceva cremă [pentru bărbaţi] de la Nivea, reclamă care se sfârşeşte cu afirmaţia: “Ce vor bărbaţii”. Am spus afirmaţia, pentru că nu este rostită ca o întrebare.
Or când spui “ce vor bărbaţii” înseamnă că întrebi sau te întrebi, nu că faci o afirmaţie. Afirmaţia ar fi cerut încă un cuvânt: “Ceea ce vor bărbaţii” sau “Ceea ce-şi doresc bărbaţii”. Nu, nu este corect nici “Nivea este ce vor bărbaţii”, ci “Nivea este ceea ce vor bărbaţii”. Chiar şi fără semnul întrebării, e cam aiurea să-ţi închei spotul publicitar pentru a cărui difuzare ai plătit bani grei, cu o întrebare.
Noi îţi arătăm aci un produs, dar întrebarea este: Ce vor bărbaţii?
O altă chestie enervantă, read more »
Pentru lămuriri, vedeţi bucata asta din Seinfeld.
read more »
Am observat că, în ultima vreme [adică în ultimii ani], la orice bar sau terasă ai merge, dacă nu consumi bere sau vin fiert, vei primi un pai. Ai comandat un suc? Primeşti pai. Vrei să bei un frappé? Ia cu paiu’! Mi se pare OK să primesc un pai dacă îl cer sau dacă beau un cocktail care aşa se consumă, dar când comand apă minerală, e cam aiurea să mi se sugereze că aş putea s-o beau folosind paiul.
Nu vorbesc prostii, astăzi am păţit-o. Ce mama naibii, nu mai putem să bem nici apă fără pai? Suntem atât de fiţoşi încât nu putem atinge gâtul sticlei de apă cu gura?
Nu ştiu de ce, dar bănuiesc că tanti care mi-a adus un pai ambalat individual la o sticlă de apă a făcut-o pentru că au existat înaintea mea cliente preţioase care i-au cerut unul şi nu pentru că s-a gândit ea că aşa se serveşte apa.
Pentru că zilele astea n-am timp, chef şi subiecte interesante, vă recomand următoarele:
- Teletransporter
- De ce arată toate ştirile de la TV la fel? Pentru că sunt făcute după o reţetă idioată.
- Prăvălia multifuncţională din Topliţa
- Ruleta rusească din staţia de autobuz
- Cum să-ţi ţii căştile deznodate
Când eram mici, toate rudele vroiau să ştie ce ne pasionează şi, evident, ce urma să ne facem când vom creşte mari. În cazul meu, în special bunicii erau interesaţi de aspectul ăsta; bunica mă întreba, precum Marius Chicoş Rostogan pe şcolerul emininke: “Nu-i aşa că o să te faci doctoriţă?”. Nu era aşa. N-am ştiut niciodată ce vreau să mă fac când cresc mare şi nici n-am înţeles de ce trebuia să ştiu încă de la vârsta de patru ani ce anume vreau să fac în viaţă.
Pe atunci nu ştiam să le răspund şmechereşte că vreau să mă fac musafir sau că mi-ar plăcea să fiu rentieră, de exemplu. Dădeam doar din cap negativ la întrebările referitoare la viitoarea mea carieră. read more »
În urmă cu câţiva ani, mi-a povestit şeful meu că principala distracţie a tinerilor din Alba Iulia era să vină la Deva, la McDonald’s. Asta era, petru ei, fiţa supremă. Între timp, în Alba s-a dechis un mall – unul adevărat, nu cum este cel din Deva – şi nu ştiu sigur, dar cred că au şi fast-food-urile lor. McDonald’s-ul devean ne-a rămas nouă şi celor care tranzitează oraşul, pentru că este aşezat chiar în faţa gării, pe DN 7.
Şi ce facem noi la McDonald’s? Cumpărăm mâncare atunci când nici un alt restaurant nu este deschis. În seara asta, pe la 12 jumate, ne-am pus la coada din faţa McDrive-ului la care mai aşteptau trei maşini. Imediat după noi a venit un Mercedes GLK Alb, cu numărul, să zicem, B-06-JSY, condus de un şofer care fie avea glicemia foarte scăzută, fie îşi uitase bunul simţ acasă. Aşa sunt unii şoferi, nu ştiu dacă aţi observat: când se urcă în esiuviuri, îşi iau doar nesimţirea cu ei, bunul simţ îl lasă acasă, pe scăunelul din hol, lângă cei şapte ani de-acasă.
Ei, şi şoferu’ nostru din poveste se pune la coadă, read more »
Primită de la Valentin, cu următorul comentariu:
Eu cred că este incompletă. Ar trebui să aibă o anexă pentru palincă… read more »
Am trecut de la Verdana la Trebuchet MS pentru că de-aia. Citiţi articolul şi veţi afla, dacă nu ştiaţi, că sedila nu are ce căuta în scrierea în limba română. Mărturisesc că nu ştiam chestia asta, ba chiar mi se păreau mai simpatice ş-urile cu virguliţă stilizată, adică sedilă. Acum ştiu, aşa că nu mai am nici o scuză, drept pentru care am renunţat la Verdana, un font drag mie, da’… prefer să scriu corect.
UPDATE: S-a modificat schimbarea, era să stric tot modificând ceva la temă. CSS experts, help?!







